Cetatea Colț

Nu te aștepta la marcaje turistice de 5 stele. Aici, orientarea se face "după soare și după nas", exact cum făceau haiducii. Dar nu-i nimic: tocmai sentimentul ăsta de mică aventură îți va da un chef de viață mai ceva ca un city break la Paris (plus că aici nu plătești 7 euro pe o cafea amară).

Încheierea?

Dacă vrei o excursie care să-ți alunge grijile și să-ți umple rucsacul de amintiri legendare, Cetatea Colț te așteaptă. Fără bilete de intrare, fără cozi, fără pretenții. Doar tu, Carpații și un pic de vrajă veche.

P.S. Atenție la urși. Sunt mai autentici decât influencerițele de travel.

Dacă simți că viața ta are nevoie de un pic mai mult mister și mai puțin scroll pe telefon, ia-ți bocancii și fugi în Țara Hațegului. Nu, nu-ți face griji, nu trebuie să fii Indiana Jones – deși la final o să te simți ca o combinație între el și un personaj de roman gotic.

Ajungi ușor dacă te cazezi prin Hațeg. De acolo, te îndrepți spre satul Suseni, unde drumul începe să aibă vibe-ul acela de "hopa, aici sigur s-a întâmplat ceva interesant în Evul Mediu". Parcă și aerul e mai dens, plin de povești nerostite și, posibil, un pic de praf de zâne... sau de lilieci, depinde cum alegi să vezi lucrurile.

Ținta ta?

Cetatea Colț – un loc unde timpul s-a împotmolit prin secolul XIV și n-a mai găsit ieșirea.

Cetatea Colț nu e restaurată, n-are luminițe fancy sau cafenele tematice la poartă. Și tocmai de-aia e absolut genială. Rămășițele ei stau cocoțate pe o stâncă, vegheate de păduri dese și dealuri cât vezi cu ochii. Primăvara și vara, totul în jur verdește a speranță, iar vântul care suflă printre pietre îți șoptește povești numai bune de speriat copiii răi.

Echipamentul obligatoriu:

Bocanci serioși (că terenul e mai alunecos ca promisiunile electorale), apă la purtător, ceva dulciuri (pentru suflet) și, evident, un telefon încărcat... ca să dovedești prietenilor că n-ai fost într-un film fantasy, ci în România reală.