Cetatea Enisala

Ce să pui în bagaj?

O pălărie legată bine, apă (că la cetate n-au deschis încă barul de smoothie-uri medievale), bocanci comozi și... un spirit de explorator. N-ai nevoie de ghid, doar de curiozitate. O să găsești și niște panouri explicative, așa că, cine știe, poate pleci de aici cu mai multă istorie în cap decât ai strâns în 12 ani de școală.

Și dacă tot ai ajuns, fă-ți timp să te pierzi un pic prin satele din jur. Dobrogea adevărată nu-i doar cetăți și lacuri, ci și oameni care-ți zâmbesc sincer de pe prispa casei.

Concluzia?

Nu mai sta pe gânduri. Ia-ți pălăria, biletul spre libertate (a.k.a. Enisala) și hai să vezi cum e să fii rege sau regină pe propriul tău deal, măcar pentru o zi. 👑

Știi expresia aia „vântul bate, apa trece, cetatea rămâne”? Ei bine, dacă vrei să vezi cum arată asta în realitate, fă-ți bagajele și pornește spre Enisala, în Dobrogea. Da, știu, când zici Dobrogea te gândești ori la litoral, ori la caniculă, dar surpriză: există aici o cetate medievală cocoțată pe un deal, cu vedere la lacuri și câmpuri cât vezi cu ochii.

Enisala a fost, cândva, paznicul bălților și al drumurilor comerciale. Acum e paznicul liniștii tale interioare... și al selfie-urilor cu plete în vânt. Serios, dacă n-ai avut niciodată părul fluturând dramatic pe o colină, e timpul să recuperezi.

Ajungi ușor din Tulcea (unde te poți și caza, fără stres), iar drumul e atât de liber încât vei avea impresia că ai închiriat Dobrogea toată pentru tine. Până la cetate mai ai de urcat un pic, dar gândește-te că acum sute de ani, oamenii urcau și cu armuri grele și, bonus, nu aveau adidași cu spumă de memorie.

Primăvara și vara sunt magice aici. Lanurile sunt verzi sau aurii, cerul pare pictat de un artist hiperactiv, iar vântul are o personalitate proprie – uneori blând ca o șoaptă, alteori gata să-ți ia șapca de pe cap și să ți-o teleporteze la Sulina.