Cetatea Neamțului

Când te saturi de orașe aglomerate, termopane kitsch și claxoane care îți strivesc nervii, există un loc unde poți respira istorie la propriu: Cetatea Neamțului. Nu te panica, nu-i genul de muzeu plictisitor în care trebuie să mergi pe vârfuri și să vorbești în șoaptă. Aici poți urla „Măria Ta!” din tot sufletul și n-o să te dea nimeni afară.

Te cazezi simplu în Târgu Neamț și de acolo, fie iei mașina, fie urci ca un adevărat cavaler medieval pe poteca spre cetate. Mic secret: dacă alegi să urci pe jos, pregătește-ți câteva scuze creative pentru pauzele dese („mă opresc să admir natura”, „fac o poză artistică”, „meditez la sensul vieții”).

Ajuns sus, te întâmpină un pod suspendat care pare că te duce fix în altă epocă. Și nu, n-ai nevoie de mașină a timpului sau de un buget de Hollywood ca să te simți în altă lume. Doar să ai grijă să nu-ți fure vântul pălăria, că-i glumeț rău pe aici, mai ales primăvara.

În cetate, camerele vechi îți spun povești fără să scoată un sunet. Simți cum foșnesc armuri imaginare pe lângă tine, cum miroase a piatră udă de ploaie și glorie trecută. Îți vei aminti instant că Ștefan cel Mare n-a fost doar un nume în manual, ci un om care, culmea, chiar a ținut piept invaziilor – fără să-și plângă de milă sau să dea vina pe „ce-a lăsat conducerea anterioară”.

Bagaj minim recomandat:

Adidași comozi (renunță la sandalele fashion, dacă nu vrei să apari într-un meme viral), apă, chef de povești și poate un hanorac, că în Moldova primăvara vântul e mai săltăreț decât o horă la nuntă.

Și acum întrebarea-cheie: merită să-ți cari rucsacul până acolo?

Răspuns scurt: Da!

Răspuns lung: Da, pentru că vei pleca mai bogat în amintiri decât dacă ai merge la cel mai hipster festival din lume și fără să-ți spargi salariul pe bilete de intrare și nachos de 30 lei.

În concluzie:

Dacă vrei să-ți simți inima bătând mai tare (nu de la urcat, ci de la emoție), pune pe listă Cetatea Neamțului. Moldova nu-i doar sarmale și povești cu umor – e și istorie vie, care încă se ține bine pe picioare. Fix ca tine după o excursie bună. 😉