Letea Delta Dunării - Magie cu Tăcere și Cai Sălbatici

Ce să iei cu tine? Nici prea mult, nici prea puțin. Spray de țânțari (nu glumesc), haine lejere, pălărie serioasă (nu doar de poze) și o inimă curioasă. S-ar putea să nu ai semnal, dar sincer... cine mai are nevoie?

Când să mergi? Primăvara târziu sau vara devreme. E cald, dar nu încins. E viu, dar nu sufocat. Și, cel mai important, e înainte ca puhoaiele de turiști să-și amintească de existența Deltei.

În concluzie: Letea nu-i pentru oricine. Dar e pentru tine, dacă simți că uneori vrei să te pierzi ca să te regăsești. E un colț de lume unde timpul lenevește, natura șoptește și tu... ai voie să nu faci nimic. Și asta e tot farmecul.

Letea nu are hoteluri cu 4 stele, dar are mii de stele pe cer. Nu are terase cu muzică dată tare, dar are cântecul broaștelor și al păsărilor de parcă e concert simfonic la fiecare apus. E o lume plutitoare – nu la figurat, ci la propriu – unde ajungi doar cu barca, răbdare și un pic de curiozitate.

Satul e rupt dintr-o carte veche. Case albastre cu ferestre verzi, femei cu batic și bărbați cu pălării din paie care te salută din mers de parcă te cunosc de când erai mic. Drumurile sunt de nisip, iar caii – legendarii cai sălbatici de Letea – pot apărea în orice clipă dintr-un colț de câmpie, să-ți amintească cine erau stăpânii locului cu mult înainte să apară Instagramul.

Și dacă vrei mister adevărat, mergi în Pădurea Letea. E ca o bucată de junglă teleportată din altă parte a lumii. Liane, stejari seculari, dune de nisip și o umbră rece care pare că păstrează secrete. Aici nu strigi, nu cânți, nu comentezi. Aici doar taci și asculți. Natura vorbește prima.